Vegetaţia alcătuieşte un brâu larg, discontinuu în jurul masivului. De asemenea văile şi interfluviile sunt bine împădurite până la 1800 m pe versantul sudic şi până la 1700 – 1750 altitudine pe cel nordic. La înălţimi mai mari, păşunile alpine cu flori firave iau locul pădurilor de molid (ce urcă de la 1000 m. altitudine). Se întâlnesc specii de margarete, angelica, clopoţei, brânduşele viorii, ciuboţica cucului, tufe de măceş, de afin, de alun, făguţe, merişoare. În zona de trcere de la molid la păşuni se întâlnesc: zâmbrul (Pinus cembra) (răspandit doar pe versantul Nordic, în locuri stâncoase şi greu accesibile), scoruşul, măceşul, păducelul, alunul, ruţişorul. Deasupra pădurii de molid se întâlneşte jneapănul (de la altitudinea de 1350 m - Bistriciorul, dominant fiind la altutudinea de 1850 m), aninul, şişinei de munte, ienupăr pitic, bujor de munte, spălăcioasa, muşchi şi rogozuri. La altutudini mai mici molidul se amestecă cu fagetele alături de plămânăriţă, crucea voinicului şi voirele. S-au evidenţiat 22 de specii de ciuperci (Tănase, 2005). Specific acestor munţi sunt mlaştinile turboase aflate la altitudini mai joase (Poiana Stampei, Şarul Dornei, Bilbor). De asemenea se întâlnesc numeroase specii rare: Pinus cembra, Trifoiştea, Otrăţelul de baltă, şi unice: Linnais boreali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu