Zăcământul de sulf din nordul Munţilor Călimani este, din punct de vedere administrativ, situat pe teritoriul comunei Şarul Dornei. Primele încercări de descoperire şi punere în valoare a sulfului nativ datează din sc. XVI- XVII. Primele informaţii scrise sunt din anul 1854 cand P.J. Kermnitsky a publicat o comunicare despre o ivire de sulf în zona Negoiul. În jurul anului 1905 s-a săpat un puţ şi o galerie, de către ingineri olandezi. B. Becu (1934) ce a investighat ivirile de sulf şi a făcut propuneri de lucrări miniere şi de foraj de mică adâncime în zona vârfului Reţitiş şi a lacului Iezer. În perioada 1951-1953, Departamentul Industriei locale din M.A.I. a redeschis o parte din lucrările vechi din versantul nordic şi sudic la Reţitişului, dar fară a obţine rezultate. De asemenea Întreprinderile de Gospodărire Orăşenească Topliţa şi Câmpulung au executat lucrări ce nu au dat rezultate.
În 1953 I.G.E.X. începe cercetarea oxizilor de fier din zonă dar lucrările sunt întrerupte pană la construirea unui drum de acces (1959). Se întocmeşte o hartă (C.Stanciu, I.Teodoru, I.Berbeleac, C.Brestoiu, C.Costache) a Negoiului Românesc pe care îl considerau format din andezite hidrotermalizate, limonitizările intense le considerau pălăria de fier a unui mare zăcământ de sulfuri complexe. Abia în anul 1960 apar primle indicii de suprafaţă legate de existenţa unui zăcământ de sulf. Forejele executate ulterior au ajutat le identificarea piroclastitelor impregnate cu sulf.
În anul 1970 s-au început activităţile de exploatare deoarece era perioada în care chimia reprezenta motorul economiei naţionale fapt de neîuchipuit fară acid sulfuric şi celelalte preparate ale sulfului. Cerere pe piaţă era mare, sulful era extrem de căutat, astfel pagubele ce erau provocate mediului au fost neglijate primând interesele economice. Între timp demersul se dovedeşte nerentabil şi lucrările de opresc. Rezultatul final: mediu extrem de poluat şi peisaj dezolant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu