3.1.1 Zona de extracţie propriu-zisă are dimensiuni impresiomante, întinzându-se pe o diferenţă de nivel de aproximativ 400 m, pe o arie de 900 m se succed 16-18 trepte de exploatare, astăzi degradate şi instabile. În funcţie de poziţia zăcământului şi a ramificaţiilor impuse de acesta, în măsura în care era posibil, cei ce au executat proiectul au urmărit înaintaarea exploatării pe trepte circulare, de jur împrejurul zăcământului astfel:
3.1.1.1.Partea nordică: sunt prezente patru-cinci trepte ce au îlălţimi între 10-25 m. Aceste trepte fiind folosite ulterior ca acces în zona înferioară a săpăturii, coborârea fiind posibilă şi astăzi. De asemenea, la baza lor în extremitatea estică se află un tunel de acces auto, lung de cca. 200 m., inalt şi lat de 6 m. Tunelul făcea legătura între zona “0” a carierei şi haldele de steril Puturosul şi Dumitrelul. Aceasta zonă este puternic afectată de degradare şi instabilitate.Treptele sunt destabilizate, pe înălţimi impresionante, foarte facorabile prăbuşirii, materialul fiind mereu în deplasare. Apa a creat modele împresionante pe roca poroasă:
3.1.1.2. Partea vestică: pe această parte se succed pană la nouăsprezece trepte, urcarea treptelor datorându-se pragurilor de rocă mai dură. Treptele au circumferinţa mai mică odată cu creşterea altitudinii. Înălţimile mai păstrează în oarecare măsură planul de exploatare: începând cu 1420 m cariera a fost săpată în trepte de înălţimi de 10 m astfel încet în intevalul 1560-1420 altitudine, treptele înălţimi de 10 m., iar în în intervalul 1560-1820 altitudine treptele de exploatare au înălţimi ce variază în jurul înălţimii de 20 m., în multe cazuri, câte o treaptă întreagă fiind prăbuşită apărând sub formă de două trepte unite. Echidistanţa între trepte se mai păstrează doar în puţine locuri, fiind de 10 m. În majoritatea cazurilor, treptele sunt prăbuşite iar podurile de terasă (fosta cale de transport), dacă mai există se îngustează şi se măresc în funcţie de cantitatea de material care s-a desprins de pe taluzele teraselor superioare. La baza fiecărui front de terasă se pot observă acumulări de material de toate dimensiunile: de la material fin, la grămezi instabile de bolovani, acestea fiind dovada faptului că această zonă este puternic afectată de procese legate de acţiunea gravitaţiei, toate fiind accelerate de instabilitatea rocilor datorată lipsei vegetaţiei ce ar putea susţine şi fixa solul.
3.1.1.3 Partea nordică: se caracterizează prin prezenţa unui număr mai mic de trepte dectât în partea vestică, datorită morfologiei zăcământului. Se poate remarca prezenţa unui număr dublu de terase decât în partea nordică a carierei. Astfel, se poate observa că primele trei terase au podul foarte extins. Urmatoarele opt trepte au înălţimi mai mici decât cele de pe partea nordică sau vestică şi asemănătoare cu cele de pe partea estică. Astfel treptele ating înălţimi de 9 până la 25 metri. În partea superioară, ultimele două trepte nu sunt bine individualizate.
3.1.1.4. Partea estică: Această zonă reprezintă o ramificaţie de la zona principală, unită ulterior la cota 1560 m.. Se pot remarca şase trepte exterm de prăbuşite şi slab individualizate. De asemanea, ca şi în celelalte zone ale carierei, treptele sunt foarte abrupte, având o declivitate pronunţată fiind influenţată şi de numeroasele prăbuşiri. Treptele sunt destabilizate, favorabile mecanismelor torenţiale şi meteorice.
3.1.1.5. Zona “0”: Talpa carierei se găseşte la altitudine de 1420 m. şi se extinde mai mult spre nord-vest, către tunelul auto. Perimetrul este plat, extins de cca 150 m. diametru. La topirea zăpezii şi în urma ploilor abundente aici este singurul loc unde se mai adună apă (datorită faptului că rocile din carieră sunt foarte poroase şi absorb apa), porţiunea fiind umedă pe tot parcursul anului. În cadrul acestui perimetru se observă acţiunea proceselor gravitaţionale şi meteorice ce au creat şanţuri în direcţia de curgere a apelor. Punctul “0” al carierei comunică cu haldele de steril din partea nordică a carierei prin intermediul tunelului auto.
3.1.2. Zone de depozitare (haldele de steril): În urma extracţiei şi prelucrării sulfului, a rezultat material nefolositor ce a fost depozitat, în conformitate cu un plan, în patru mari zone, limitrofe arealului carierei. În total, aceste iazuri de steril şi halde de steril însumează 200 de hectare de material ce în prezent este despădurit, deci destabilizat. Apele de ploaie şi topirea zăpezii determină transportul materialului catre bazele haldelor, repectiv către alte zone, din ce în ce mai multe, ce vor fi afectate de aciditatea sulfului şi de prezenţa rocilor.
3.1.2.1. Halda de steril Puturosu: Prima mare haldă, Puturosu este poziţionată în partea nord-estică a carierei. Pe partea sa nord-vestică, această impresionantă haldă se steril se desfăşoară pe cinci trepte, cu înălţimi impresionante de până la 10-20 m. De asemenaea, în cea mai mare parte, această haldă este responsabilă de poluarea râului Neagra Şarului (pe o lungine de 45 km) ce-şi are izvoarele în apropiere şi cursul imediat lângă. Halda de steril Puturosu este cea mai mare şi continuă să fie neîmpădurită, lipsei vegetaţiei, ce are triplă acţiune: măreşte coeziunea solului prin sistemul de rădăcinie, dţine o parte din apă pe frunze, ramuri, împiedică concentrarea apei pe canale de scurgere. Astfel este favorizeazată apariţia deplasărilor şi curgerilor de materiale de pe treptele superioare către baza fronturilor.
.JPG)
3.1.2.2. Halda de steril Dumitrelu: Halda Dumitrelu este mai mică şi se află poziţionată în nord-vestul carierei, sub şi în spatele platformei industriale. Se desfaşoară pe patru trepte, fiecare de câte 8-10 m. Pe alocuri, pe aceasta haldă se poate remarca prezenţa vegetaţiei. Materialul depozitat aici era adus prin tunelul de la baza carierei, cu ajutorul basculantelor.
3.1.2.3. Halda de steril Pinu: Cea de a treia haldă de steril poartă numele de halda Pinu şi se află poziţionată în spatele carierei, pe partea vestică. Este mult mai stabilă decât cele două prezentate, vegetaţia este pe alocuri prezentă. Drumul de accees către zona superioară a carierei şepuieşte, pe lunginea cea mai mare, pe suprafaţa acestei halde.
3.1.2.4. Haldada steril Ilva: A patra haldă, Ilva se află pe partea sudică a crestei, pe direcţie pararelă cu cariera. Puternica sa instabilitate se manifestă prin numeroase procese de prăbuşire şi şiroire, materialul destabilizat plecând la vale pe pantele sale. În comparaţie cu halda de steril Puturosul, aici se mai întâlnesc rar pâlcuri de vegetaţie, extizându-de odată cu tercerea timpului. Se poate observa o tentativă de împădurire dar s-a constatat un lucru: odată rădăcilile ajunse la zăcământul acid, copacul se pfileşte.
Aceste depozite de steril se întind pe aproximativ 180-200 de hectare, porţiune ce reprezentată de soluri puternic afectate, erodate, pouate, infertile, în mare parte despădurite (90%), ce se prezintă sub forma unor peisaje alterate.
3.1.3. Fosta platformă industrială: Se caracterizează prin prezenţa a numeroase clădiri dezafectate, ce reprezintă fostele uzine industriale. Începand din anul 1970 aici se topea roca, se producea şi se prelucra sulful. Uzinele erau construite pe patru trepte, fiecare treaptă conţinând clădiri importante în care, roca adusă de la carieră era topită, separată, măcinată, tratată, prelucrată şi transportată. În prezent această zonă prezintă risc însemnat, clădirile fiind în totalitate părasite, instabile şi deteriorate. Reprezintă un factor foarte poluant, tote aceste clădiri ocupând spaţii însemnate care ar putea fi valorificate în alte scopuri.
3.1.4. Fosta zonă rezidenţială: Pentru cei 2000 de muncitori care au lucrat la carieră în cei peste 30 de ani în care s-au desfăşurat exploatările şi prelucrările de sulf, s-a construit practic un întreg oraş ce astăzi este dezafectat. Se caracterizează printr-un număr impresionant de 19 cladiri mari şi blocuri înalte ce au de la 2 la 6-8 etaje, numeroase căsuţe şi construcţii. Cladirile mijlocii sunt construite pe opt trepte, două câte două iar blocul mare, încă neterminat în momentul abandonării, este construit pe trei trepte. Totate cladirile sunt sub aspectul degradării şi prăbuşirii. Această arie ar putea fi împădurită, valorificată. În caracterizarea peisajului dezolant din zonă, acest oraş îşi spune bine cuvântul. Problema clădirilor apare în cazul demolărilor deoarece se spune ca au fost construite pentru a rezista la cela mai puternice cutrenure şi aceasta datorită faptului ca erau construite într-o zonă în care se detona frecvent.
3.1.5. Râul Neagra Şarului şi comuna Şarul Dornei : comuna Şarul Dornei se întinde până aproape de confluenţa pârâului Hăitii cu râul Şarul Dornei. Râul işi are obârşia în craterul vulcanic şi îşi adună apele de pe flancul nordic. Izvorăşte de sub Voievodeasa şi Bradul Ciont, de la înălţimea de cca. 1700 m. Are un bazin foarte ramificat, cu mulţi afluenţi, diverse cascade: "Duruitoarea de pe Băiuca", cascada Reţitişului etc. Primeşte numeroşi afluenţi ce izvorăsc de sub vârfurile cele mai înalte ce delimitează craterul vulanic şi fosta exploatare minieră: Reţitiş, Pietiucelul, Dumitrelul, Tarnniţa, Paltinul, Hîrlea, Băuca, Pârâul Ţiganului, Pârâul Hăitii. Râul este poluat pe toata lunginea sa – 45km, apa fiind inutilizabilă. Depresiunea Şarului este de asemenea afectată de poluarea acestui râu. Râul Neagra Şarului se varsă în râul Bistriţa. De asemenea viaţa acvatică lipseşte dorită acidităţii ridicate a apei (4.5 pH). Se înregistrează depăşirea ale concentraţiilor maxime admisibile la fier, mangan şi sulfaţi. Această problemă ar putea fi soluţionată atat prin plantarea vegetaţiei în zona carierei, prin devierea afluenţior ce izvorăsc din această arie sau prin efectuarea unor baraje.
3.1.6. Pârâul Puturosul şi Lacul Iezerul Reţitişului: Pârâul îşi are obârşia în lacul Iezerul Reţitişului, este puternic sulfizat, demunirea sa fiind dată de mirosul puternic de sulf dar şi de prezenţa acestuia pe cursul său. Se poate observa culoarea portocalie a apei, culoare dată de prezenţa sulfaţilor în cantităţi considerabile. Am observat pe parcursul râului că încă se pot întâlni peşti, ceea ce înseamnă că încă există speranţa ca acest râu să revenă la calităţile optime iniţiale.
3.1.7. Alte zone afectate:
Din cauza degajării sulfului, o suprafaţă de mai bine de doi kilometri de jur-împrejurul fostei cariere de exploatare, este afectată de prezanţa sulfului, calitatea factorilor de mediu este afectată. Am putut remarca lipsa vegetaţiei dar şi mirosul neplăcut din aer.
Dovada faptului că pulberile de sulf sunt împrăştiate de către vânt este dată de culoarea zăpezii din zonele limitrofe carierei iar prin fotografii am reuşit să surprind acest lucru.
• Sulful se degajă în aer sub formă de dioxid de sulf şi trioxid de sulf. Aceştia în combinaţie cu apa de ploaie formează acidul sulfuros (1) şi acidul sulfuric (2) :
(1) SO2 + H2O → H2SO3 (2) SO3 + H2O → H2SO4
Această combinaţie duce la formarea ploilor acide cu un efect devastator asupra vegetaţiei, faunei dar şi asupra vieţii omului. Ca urmare se poate remarca lipsa vegetaţiei pe arii însemnate.
• Grotele Luanei: au fost descoperite în urma prospecţiunilor miniere astfel, s-a decoperit fenomenul unic în lume: vulcanocarstul. În anul 1973 aceste peşteri au fost declatate monumente ale naturii. Lucrările miniere le-au distrus în totalitate, din întreg fenomenul rămânând doar un mit.
• Lacul de retenţie Dumitrelul ce înainte reprezenta un important rezervor de apă, acum este puternic afectat de rezultatele exploatării din carieră. Lacul acum secat, se află pe râul Dumitrelul afluent al râului Neagra Şarului.
• Apele reziduale cu conţinut de motorină, înainte de a fi deversate trebuiau să fie epurate (după omologarea din 20.05.1984) de asemenea, numeroasele ape ce străbat zona se infiltrează până la pânza freatică, poluând zone întregi .
3.1.8. Procese de eroziune întâlnite în zona carierei:
3.1.8.1. Dezagregare şi alterare chimică: este o acţiune complexă pe care aerul, apa încărcată cu diverse substanţe o exercită asupra rocilor producând transformarea profundă, impregnându-i caracterul acid (determinat la capitolul cercetare de laborator). Rezultă un depozit cu grosime diferită, cu structură şi alcătuire deosebită faţă de roca din care a provenit, materialul având aspect nisipos. Este rezultat din dezagregarea şi alterarea stratelor, în condiţii de temperatură şi umezeală.
3.1.8.2. Prăbuşiri şi deplasări uscate de bolovani, roci şi masă fină, pe pantele golaşe. Prabuşirile au loc individual: lent, brusc (au viteză mare într-un interval de timp definit), sau în masă când cantităţi îndemnate de roci se deplasează de pe stratele superioare gravitaţional, uneori prebuşindu-se trepte întregi.
3.1.8.3. Tasărea: este un proces gravitaţional lent ce se realizează în special în depozitele afânate, cu porozitate ridicată, ce permit circulaţia apei pe verticală, din cadrul teraselor. Circulaţa apei pe verticală determină antrenarea particulelor fine şi a elementelor luate în soluţie către baza acestora, mărind volumul spaţiilor goale de la partea superioară, slăbind legăturile dintre elmente. Particulele acum instabilizate vor avea tendinţa de a se rearanja determinand morfologii noi ale spaţiilor pe care are loc procesul.
3.1.8.4. Pluviodenudare: apa provenită din topirea zăpezii şi din ploi exercită asupra materialului cu structură prăfoasă şi bolovănoasă, o acţiune diversă, datorată atât izbirii şi îndepărtării materialului cât si procesului de spălare în suprafaţă. Arealul de producere a procesului de pluviodenudare este ridicat datodită lipsei covorului vegetal protector.
3.1.8.5. Spălare în suprafaţă: pânzele de apă antrenează materialul slab coeziv, despădurit, în condiţiile producerii unor ploi bogate sau în condiţiile topirii bruşte a zăpezii, ducând la îmbibarea orizonturilor de sol şi ulterior la scurgerea lor pe panta frunţii de terasă.
3.1.8.6. Alunecări de teren: au frecvenţă foarte mare datorită existenţei condiţiilor potenţiale: roci instabile, permeabile, pantă - datorită exploatării pe nivele de altitudine; condiţii preliminare: prezenţa rocilor alterate, sfărâmicioase, permeabile şi condiţii de declanşare: materialul destabilizat fiind antrenat de apa din ploi şi de topirea zăpezii. Toate acestea au un proces mai accelerat datorită faptului că vegetaţia lipseşte cu desăvârşire, solul nefiind nesusţinut iar apa meteorică neabsorbită, fiind adesea prezente inundaţiile.
3.1.8.7. Curgeri de pietre şi de noroi: favorizat de lipsa vegetaţiei şi structura rocilor silicioase, slab coezive. Apa pătrunde în jurul particulelor de sol, micşorează coeziunea iar frecarea face posibilă deplasarea pe pantă sub impulsul gravitaţiei.
3.1.8.8. Şiroire şi torenţialitate: de asemenea, aceste procese sunt foarte întâlnite, pe toate treptele exploatării. Au apărut pe frontul teraselor, în urma scurgerii apelor meteorice. Se pot observa foarte bine în fotografiile făcute la faţa locului, atat în partea vestică cât şi de jur-împrejurul carierei, formele modelate ale teraselor ce au căpătat aspecte ce dovedesc scurgerea apelor din ploile torenţiale. Structura rocilor alterate, permeabile şi destabilizate a determinat formarea şanţurilor de scurgere.
.JPG)
