2.2. MODALITĂŢI ŞI METODE DE EXPLOATARE

 Primetrele miniere se aflau în zona vârfurilor (fostul) Negoiul Românesc (1883 m) şi Pierticelul (1990 m):

   2.2.1. Extracţie: Metode de extrecţie a fost stabilită de STE 81-200 A, aprobată prin Decretul 174/1978. S-a realizat cu ajutorul utilajelor grele, prin metoda secţiunilor orizontale, reprezentate prin fişe de treaptă la echidistanţa de 10 m. În teren începând 1560 m, cariera a fost săpată în trepte de înălţimi de 20 m., astfel încet la intervalul 1560-1820 m, treptele de exploatare au înălţimi de 20 m iar în intevalul 1560-1420 treptele aveau înălţimi de 10 m. În sensul de avansare de la est la vest înălţimile treptelor erau de 10 m, (cazul treptei 1560) carea a ajuns la 1570, pe centrul carierei. Urcarea treptelor catre vest se datora pragurilor de rocă mai dură. Practic treptele realizate reprezintă suprafeţe ondulatate, în urcare de la est spre vest cu până la 10 m, ceea ce a făcut ca rezervele găsite în trepte să aparţină la două trepte proiectate astfel: în cazul când o treaptă cu înălţimea de 10 m a urcat cu 5 m, rezerva găsită în jumătatea inferioară a treptei aparţinea jumătăţii superioare a treptei proiectate, iar rezerva deschisă în jumătatea superioară a treptei săpate, aparţinea treptei superioare proiectate. Acest fapt avea importanţă în programarea realizarea producţiei de rocă de sulf.

Exploatarea corpurilor şi ramificaţiilor cu grosimi sub 10 m şi intercalaţiilor mici şi mijlocii, punea probleme dificile, în sensul creşterii diluţiei şi a pierderilor. Diluţia medie realizată la începutul exploatărilor era de 32% iar pierderile se ridicau la 25%. Aceasta situaţie se datora împosibilităţii exploatării selective în numeroase cazuri datorită mai multor factori:

- proprietăţile fizico - mecanice slabe ale rocilor din cursul şi acoperişul corpurilor de minereu, de pe flancul sudic al carierei, roci carecaterizate prin proprietăţi hidrofobe, afectate de dezagregare rapidă, instabilitate taluzelor ce nu permiteau săparea braţelor scurte pentru exploatarea selectivă;

- numărul insuficient al excavatoarelor termice cu cupa de 2.5 mc., necesare pentru exploatarea selectivă.

Astfel, exploatarea selectivă nu putea fi realizată deseori, recurgându-se doar la secţionarea cu cupele excavatorului, folosindu-se unghiurile de curgere diferite ale sterilului şi ale rocilor de sulf. Dificultăţile tehnice întâlnite le exploatarea selectivă dar şi morfologia corpurilor de rocă de sulf arata că exploatarea în carieră a acestui zăcământ nu era adecvată, lucru observat şi în urma constatării consumului mare de carburanţi, clima nefavorabilă carierei, uzura permanentă a parcului auto, a excavatoarelor şi mai ales în urma constatării volumului mare de decopertări, poluarea şi degradarea mediului. Maşinile de foraj erau de asemenea sensibile iar mediul propus de Munţii Călimani nu era tocmai favorabil.

2.2.2. Săpare în subteran: exploatarea sulfului prin săpare, asemănător minelor, nu era posibilă din cauza gazelor toxice ce se degajau (hidrogen sulfurat) şi care puteau provoca moartea multor mineri. Dar, germanul Hermann Frash (1852 – 1914), a descoperit în anul 1891, un nou procedeu ce consta în trimitearea aburului sub presuine în zăcămant, cu ajutorul sondelor. Acest abur topea sulful şi îl arunca la suprafaţă unde se solidifica aproape în stare pură. În urma folosirii acestui procedeu, însemnate arii limitrofe erau puternic afectate de prezenţa sulfului. Pe langă poluarea intensă a solului şi a apei, era afectată şi calitatea aerului.

   Pentru zăcământul de la Negoiul Românesc, această tehnică reprezenta o perspectivă de viitor, în condiţiile în care valoarea gradului de asigurare cu reserve era pe o perioadă îndelungată- 99 de ani în 1993 şi 56 de ani în 2001.