joi, 29 aprilie 2010

2.5. CONSECINŢELE EXPLOATĂRII

Cariera de sulf este unul dintre cei mai importanţi factori poluanţi din România. Zona este puternic afectată de acţiunile întreprinse în urmă cu 30 de ani deşi activităţile de expolatare s-au încheiat începând din anul 1997 până în 2000. În zona fostei cariere miniere, se pune problema poluării solului, a apelor ce izvorasc din această zonă dar şi a distrugerii vegetaţiei pe arii însemnate.

   Problemele hidrogeologice în perimetril Negoiul Românesc sunt determinate de prezenţa unor roci cu competenţe şi porozităţi diferite, a căror zonalitate a fost determinată de sistemele de fracturi iniţiale şi de compoziţia petrografică diferită. Apele de precipitaţie se infiltrează în zonele mai porose, pe zonele de roci silicioase, circulând descendent până la contactul cu formaţiunile impermeabile (andezite, aglomerate argilizate şi cloritizate).
   În taluzul sudic al treptelor 1550, 1540 şi 1530 se află două izvoare intermitente ce drenează roci andezitice ce migrează pe măsura adâncirii treptelor.
   Problemele de mediu persistă iar acestea se datorează faptului ca nu s-au realizat lucrări de reconstrucţie necesare la timpul lor şi datorită faptului ca nu s-a ţinut cont de consecinţele ulterioare ale exploatării. Astfel, mai bine de 300 de hectare sunt astăzi afectate. Se punea accent pe interese, nu pe protecţia mediului. Deşi costurile activităţilor de exploatare şi prelucrare erau mai mari decât beneficiile aduse, conducerea statului din acea vreme punea accentul pe dezvoltatea industrială şi pe imaginea României. Se consuma foarte multă energie electrică pentru funcţionarea utilajelor de extractie, transport şi prelucrare, iar veniturile aduse de exportul sulfului nu acopereau suma cheltuită în întreg procesul de exploatare. Totuşi, exploaterea de sulf a fost activă zeci de ani, în dezavantajul statului atât economic cât şi ecologic şi social. Muncitorii (2000) ce lucrau la carieră erau puternic afectaţi de degajările sulfuroase.
   Prin Legea nr. 5/2000 s-a înfiinţat Parcul Naţional Călimani, iar în urma contractului încheiat între Ministerul Mediului şi Regia Naţională a Pădurilor, în anul 2004 s-a constituit Administraţia Parcului Naţional Călimani, cu sediul în Vatra Dornei. Incinta fostei Exploatări miniere Călimani este o enclavă în acest parc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu